Saptamana aceasta am strans in mine multe ganduri nerostite, chiar daca am incercat sa evadez si sa vars cateva cuvinte ... repede mi-am dat seama ca nimeni nu ma poate intelege. Tot ce aveam de facut era sa ma framant singura si sa sper ca intr-o zi o sa scap de aceasta povara;
Nu vreau sa spun ca ceilalti sunt inapti sa inteleaga, ci am vrut sa subliniez faptul ca fiecare isi intelege mai bine lumea in care traieste, principiile ce il inconjoara, sentimentele si lucrurile pe care isi permite sa le rosteasca. O lume personala despre care ori de cate ori povestesti cuiva o sa capete un alt contur in ochii acestei persoane.
Problemele nu s-au terminat, doar ca am primit un raspuns pe care imi doream sa il aud... orice decizie o sa primesc de la ceilalti stiu ca persoana cea mai draga sufletului meu o sa faca ceea ce imi doresc cu ardoare. Mi-a promis sa imi urmeze rugamintea si sa imi faca pe plac ... chiar daca amandurora ne-ar fi placut mai mult o alta situatie. Nu depinde de noi, asa ca eu am considerat ca este mai bine sa urmeze acest drum.
O sa fie bine, stiu asta ... pana la urma tot acasa te intorci.
Cand ma gandesc la acest subiect imi vine sa lacrimez ... mi s-a intamplat de mai multe ori in decursul acestei zile. Incerc sa fiu puternica, dar stiu ca nu pot sa ma concentrez si sa lupt cu toate rautatile din jur. Sunt un strumf intr-o lume plina de monstrii. Intr-o zi o sa-mi colorez viata asa cum consider ca este nevoie pentru a descoperi fericirea deplina.
Le multumesc tuturor celor ce au avut rabdare cu mine, atat sa ma asculte, sa-mi ofere un sfat sau pur si simplu sa ma imbratiseze atunci cand cerul se darama drastic peste umerii mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu