Imi asez capul pe pieptul sau si il cuprind in brate. Ii sarut, din cand in cand, umarul drept cu o dorinta nebuna de a pastra legatura dintre noi, chiar si atunci. Stiu ca aceea legatura nu se va rupe, insa teama legata de pierderea lui nu imi da pace niciodata. Ii mangai obrazul stang si arunc un zambet.Chipul lui angelic si acei ochi... atat de patrunzatori... atat de dornici de cunoastere, ma fac sa ma simt atat de speciala ca`l am. Ii sarut fruntea dandu`i ragazul necesar in a`si gasi o pozitie confortabila, si continui sa`l privesc. Si stiu ca nu m`as satura niciodata de asta. Stiu ca as sta asa o vesnicie. Doar privindu`l. Doar simtindu`i respiratia calda in parul meu.Inchid ochii si incep a visa la viitor. Nu la viitorul meu sau al lui... ci la viitorul nostru ! Gandurile imi ajung departe, amestecandu`se in mintea mea, mai apoi, cu o putere greu de inteles.Deschid ochii si il privesc din nou. Atata inocenta. Atata speranta. Toate se reflecta asupra mea, creandu`mi o stare de fericire greu de atins. Iar sarutul sau... atat de pasional, dar in acelasi timp salbatic, iar aceea siguranta pe care mi`o ofera doar ideea ca el este acolo... toate contribuie la iubirea pe care i`o port, care, parca, se naste din nou in fiecare zi.Nu stiu de ce am avut o pofta nebuna sa descriu acele momente atat de profunde, dar stiu ca il iubesc... si probabil asta explica tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu