Egoistii, mincinosii si dobitocii...

Ce usor pot unii sa iti zica ca nu le pasa de tine si apoi sa iti intoarca spatele... Ce simplu e sa iti vezi de treaba ta si sa ii lasi pe dobitoci sa faca ce vor desi e total gresit.... Ce frumos li se pare unora sa se gandeasca la propria persoana, mai simplu, sa isi vada propriul interes. Sunt sigura ca 50 % dintre cititorii acestui blog o sa imi spuna sau macar o sa gandeasca ca asa e cel mai bine sa fii....Sa ti se para ca lumea e formata numai din tine si atat. Acesti oamneni sunt pur si simplu EGOISTI ! Nu inteleg, chiar ca de data asta nu inteleg... Care e partea frumoasa din viata atunci? Nu e frumos sa zici: '' Am ajutat pe cineva'' sau ''Am suportat pe cineva sa imi povesteasca necazul lui chiar daca nu aveam niciun chef''. Cum ar fi sa ai tu, chiar tu egoistule, o problema si eu sa iti zic : '' Dute tare, ca nu am timp sa iti ascult tie problemele si atat mai putin sa te si ajut''.... Ti-ar convine? Eu cred ca nu...Hai totusi sa ne abtinem si sa fim putin mai toleranti. Mai este o problema... Cum poti sa minti in fata fara sa ai niciun regret, mai ales cand spui ca este cel mai bun prieten al tau. Nu ar fii mai bine sa ne ajutam reciproc si sa lsasam toate rautatiile astea de 2 bani?:|

un gest prea mult

Sper ca esti multumit de efectele reactiilor tale. Sper ca sunt un cobai perfect pentru micile tale teatre dramatice. Priveste-te prin cerul de afara si spune-mi ce vezi in tine. Pe langa gandurile cusute in ignoranta, trage te rog o linie pe ochii mei, sa nu iti mai vad convulsiile anoste de egoism, si nici acele virulente stari in care cersesti atentia. Eu refuz sa ti-o mai ofer! Peticeste-ti existenta in prietenii vulgar de superficiale. Nu vreau sa fac parte...

...drum

Simt nevoia sa scriu, se intampla atatea rele, oamenii nu inteleg prea bine dar alb pe negru parca se aseaza lucrurile,parca un umar invizibil pe care pot sa ma plang ma ajuta sa ma descarc si sa-mi regasesc pacea pe care o caut neincetat.
Sunt pe drum pentru a saptea oara... Autocar, lume, carte in brate si muzica in ureche si autostrada.
Drumul ce duce tot timpul undeva, ajungi, iar pleci, speri, te dezamagesti si pleci din nou, cauti si poate gasesti,sau poate nu.
Trebuie sa scriu,mi s-au intamplat atatea si nu vreau sa le dau uitarii, nu pot sa le dau uitarii, nu pot si nici nu merita, sunt capitole prea mari din cartea vietii mele...
Crucea ce o port uneori e enorm de grea si simt ca nu mai pot.
Poate scrisul ma ajuta... Sper...

Accsesorii ...

Suntem niste accesorii in univers. Ca ceasul de la mana alba a unei femei, ca si cerceii din ureche, rujul de pe buze, parfumul discret de flori ce-l lasi in urma ta, ca o curea ce se asorteaza perfect cu perechea de cizmultite, o camasa stilata...
Atata suntem...accesorii. In functie de vremuri, de trend-uri, suntem schimbati cu ceva nou, ceva modern.
Suntem niste piese vestimentare, orizontul ne imbraca si ne dezbraca mereu, ne vinde si ne cumpara, ne daruieste si ne imprumuta.
Nimic nu e permanent...rar un accesoriu durabil.
Ceasului i se termina bateria, se rupe cureaua sau se strica, cerceii se demodeaza sau ii pierzi, rujul ramane pe pahar dupa ce ai abut sau pe buzele altcuiva dupa ce ai sarutat, parfumul nu persista, e luat de vant, cureaua se jerpeleste, cizmultitelor li se tocesc tocurile, camasa se invecheste sau isi pierde un nasture...
Oare atat sa fie?
Si verigheta...aaaaa accesoriul perfect, simblolul cuplului si al iubirii e uitata adesea intr-o cutiuta pe fundul sertarului alaturi de actele de divort.
Si noi oamenii, accesorii simple ale universului, accesorii vii, ambulante care azi sunt, dar maine nu...
Coloram doar, infrumusetam doar, vitalizam doar griul din jur. Dam forma si contur unui univers construit si bine definit care e frumos in sine.
Ca o femeie frumoasa care nu are neaparat nevoie de machiaj sa fie frumoasa, dar o culoare bine aleasa o evidentiaza si mai mult.
Asa si noi putem doar sa-i dam o pata de culoare lumii din jur, sa o facem poate mai vie si mai frumoasa, dar ca si orice accesoriu prost ales sau prost purtat putem distruge instantaneu armonia naturala.
Si oare ce accesoriu suntem? Evidentiem sau distrugem, coloram sau innegrim, conturam sau palim, vitalizam sau devitalizam, infrumusetam sau uratim totu din jur?
Mai bine un singur accesoriu bine ales decat o suta vulgare si de proasta calitate.
Eu vreau sa fiu ceasul de la mana lumii. Sa masor secundele, sa nu uit timpul, sa vad trecerea si sa apreciez orice miscare a rotitelor acelui mecanism complicat.
Vreau sa fiu un accesoriu discret si util, frumos si delicat, finut si totuzsi de uz permanent...vreau sa-mi am locul mereu, in orice loc, moment sau la orice mana as fi purtat...
Suntem doar niste accesorii in univers. Rolul principal il are El. El ne poarta.. Si noi??
...Noi suntem doar niste accesorii...

Alege...

Alege sa iubesti, decat sa urasti.
Alege sa razi, decat sa plangi.
Alege sa creezi, decat sa distrugi.
Alege sa procuri, decat sa furi.
Alege sa actionezi, decat sa amani.
Alege sa te ridici, decat sa decazi.
Alege sa te rogi, decat sa blestemi.
Alege sa traiesti, decat sa mori.

Mountain...

Doare cel mai rau ...

In urma cu ceva timp am gasit pe un blog, o postare trista legata de..dragoste, de acea iubire pe care o cautam cu totii, si din cauza careia, unii dintre noi suntem raniti foarte rau..in felul asta ne pierdem acea putere de a spera si de a crede in fericire. In functie de cazuri, cu timpul..la unele persoane se vindeca acea rana..mai uiti, si daca ai noroc poate gasesti pe cineva care sa te ajute sa treci peste cu mai multa usurinta. In caz contrar, ramai cu acea durere in suflet continuandu-ti viata de unul singur..refuzand sa mai ai incredere in cineva si obisnuindu-te sa fii singur.

Doare foarte tare atunci cand sentimentele tale fata de o persoana nu sunt reciproce, atunci cand speri, visezi si incerci sa faci ce-ti sta in putere pentru a primi un gram de fericire si aceasta nu vine..sau din contra, aduce mai multa suferinta, pe care nu o poti uita cu usurinta.

Ma gandeam ce alta durere poate fi atat de puternica, ca cea provocata de dragostea neimpartasita...si cred ca ar mai fi acea durere pe care o simtim in momentul disparitiei unuia dintre parinti (poate si a unor frati/surori..). Acel moment este de nedescris, cu toti ne temem de asta si nu vrem sa se intample, dar din pacate este cursul vietii si nu-l putem schimba si nici influenta cu nimic.

Nu mi`e frica ...

Nu mi-e frica sa merg singura pe drumul pe care l-am ales, oricare ar fi ala.Nu mi-e frica sa fiu ranita , doar stiu ca asa o sa ajung intr-un final . Nu mi-e frica sa dezamagesc oamenii , dar mi-e tarsa. Nu mi-e frica de sentimente , am nevoie de ele ca sa traiesc. Nu mi-e frica sa iubesc , mi-e frica de cel pe care o sa il iubesc.Nu mi-e frica sa mor.Nu mi-e frica sa pierd anumite persoane , doar ca nu vreau .Nu mi-e frica de adevar. Nu mi-e frica sa il spun , desi , da , in anumite situatii il ascund.Nu mi-e frica sa pierd prieteni.Nu mi-e frica de lumea din jur si nici de criticile ei .Nu mi-e frica de vorbe reci , dure , de multe ori am dat de ele.Nu mi-e frica de sfarsit , legat de orice ar fi el. Nu mi-e frica si nici rusine de faptul ca plang mult prea usor , din motive care nu au ABSOLUT niciun sens , sau rost.Nu mi-e frica de provocari , desi stiu ca nu o sa le pot face fata.Nu mi-e frica decat de mine... Niciodata nu m-am placut , nu am avut incredere in mine , m-am temut eu singura de situatia in care m-am bagat . Mi-e frica de faptul ca niciodata nu i sa ii rasplatesc pe cei care chiar (!!!) conteaza pentru mine , ca ii dezamagesc atunci cand nu vreau , ca nu o sa le pot multumi niciodata pentru cate au facut pentru mine. Mi-e frica de momentele in care sunt prea sincera si ii ranesc fix pe oamenii pe care nu vreau , momentele in care nu mai fac niciun pic de sens , si ma pierd complet...

Lacrimi ...

Picuri sarate ale marilor inecate din tine. Cad in sus, aruncandu-se din strafundul adanc al inimii, pana patrund in cele doua lumi ale luminilor tale, ca sa le intunece. Sa le incetoseze. Prea profund, prea mult, pana cand luminile tale sunt inecate in intuneric. Apoi...se revarsa la suprafata. Se prabusesc pe nisipul pielii tale. Si cad. Si nu se mai opresc. Simti cum intra si iese din tine ideea aia enervanta de a plange sau a nu plange. Te freaca incontinuu, pana simti ca nu mai poti sa te abtii si izbucnesti. Se instaleaza linistea aceea de dinaintea furtunii. Simti inauntrul tau prea multa pace, mult prea multa ca sa tina un timp mai indelungat...si cazi. Cu genunchii in noroi, cu mainile tinandu-te de fata, presandu-ti ochii ca sa nu curga marea. Respiratia se intensifica, dar atat de tare incat simti ca nu mai ai plamani in tine, ca si cum ai fost mort o perioada si pentru ca cineva avea nevoie de plamanii tai ca sa traiasca, ti i-au scos si i-au dat la acel cineva; apoi, cand te-ai trezit din moarte, au uitat sa iti puna plamanii inapoi, sau macar sa iti puna altii... Simti ca nu mai ai plamani. Si tragi aer in tine, din ce in ce mai mult, din ce in ce mai tare, dar simti ca nu intra, ca nu are unde sa intre, sau intra, dar te sufoca, nu e bun aerul asta, ai nevoie de altul, asta e stricat... Si izbucnesc afara. Agresiv, lovindu-ti cu pumnii pleoapele stranse de durere si de incapatanarea de a nu le lasa sa iasa afara. Si nu mai poti. Deschizi petalele luminilor tale si vezi cum lacrimile curg. Si curg...curg pana la epuizare, pana la evanescenta, pana cand isi creeaza in nisipul pielii tale santuri adanci invizibile, pana cand se elibereaza din stransoare... pana ajung afara, ca sa se elibereze si sa te elibereze. Lacrimi.

Somnuri mici si cretze:]

Simt cum ochii imi curg albastru..
M-as topi pe canapeaua cascata haotic si as dormi un veac si un pic.
Cafeaua si-a pierdut din efect, iar cascatul a devenit sport national.

As vrea sa ma afund intr-o visare moale si as adormi instant cu capul pe tine.
Mi-e aproape bine.

aproape binee..
:)

Esti cocalar?[copiata]

Este cocalar si ai facut cerere la Dolce&Gabana sa scoata si caiete pe piata ca sa fii sucar la scoala??Esti cocalar si o arzi cu sapca de rapper?Este cocalar si adori sa povestesti cum"futi" "pizde"si ca o ai mare pe cand tu in fiecare dimineata o bagi in paharul cu apa sperand sa dea rasad???Esti cocalar si te epilezi mai des in cur decat sub brat?Esti cocalar si iti dorest sa ajungi in Las Vegas sa iti spargi toti bani(1leu)???Esti cocalar si cand te duci in plaza te simti ca la maraton deoarece ca sa stai la masa iti trbuie bani???Esti cocalar si toate hainele tale(capatate)sunt originale???Esti cocalar si nu stii sa conjugi verbul a fi???Esti cocalar si spui ca ai femei pe cand ele sunt imaginare???Esti cocalar si cand ti-au aratat baietii o periuta de dinti ai zis ca e aparat de scarpinat???Esti cocalar si crezi ca daca Cristiano Ronaldo a ajuns fotbalist ajungi si tu??Esti cocalar si iti spui"Da-o dracu de scoala ca eu are valoare???"Sau esti cocalar si esti mai negru ca taciunele???Pai in cazul asta date'n gatu mati:D.