In urma cu ceva timp am gasit pe un blog, o postare trista legata de..dragoste, de acea iubire pe care o cautam cu totii, si din cauza careia, unii dintre noi suntem raniti foarte rau..in felul asta ne pierdem acea putere de a spera si de a crede in fericire. In functie de cazuri, cu timpul..la unele persoane se vindeca acea rana..mai uiti, si daca ai noroc poate gasesti pe cineva care sa te ajute sa treci peste cu mai multa usurinta. In caz contrar, ramai cu acea durere in suflet continuandu-ti viata de unul singur..refuzand sa mai ai incredere in cineva si obisnuindu-te sa fii singur.
Doare foarte tare atunci cand sentimentele tale fata de o persoana nu sunt reciproce, atunci cand speri, visezi si incerci sa faci ce-ti sta in putere pentru a primi un gram de fericire si aceasta nu vine..sau din contra, aduce mai multa suferinta, pe care nu o poti uita cu usurinta.
Ma gandeam ce alta durere poate fi atat de puternica, ca cea provocata de dragostea neimpartasita...si cred ca ar mai fi acea durere pe care o simtim in momentul disparitiei unuia dintre parinti (poate si a unor frati/surori..). Acel moment este de nedescris, cu toti ne temem de asta si nu vrem sa se intample, dar din pacate este cursul vietii si nu-l putem schimba si nici influenta cu nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu